agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-23 | |
Am văzur ieri două filme documentare românești: “Rudăreni” și-un fragment din “Caloian”. Primul are ca subiect niște mori orizontale de apă din zona Clisurii Dunării, iar cel de-al doilea un obicei popular românesc… De regulă astfel de filme mă entuziasmează, îmi zgândără patriotismul prin apelul la imagini ale identității și individualității noastre naționale. Acum însă m-au întristat. De ce? Pentru că am fost șocat de micimea și neimportanța noastră. În timp ce egiptenii construiau piramide, sfincși și obeliscuri, noi românii doar Caloieni, păpuși de lut; în timp ce marile națiuni înfăptuiau mari revoluții industriale și-și trimiteau morile arhaice în muzee, noi români doar înlocuiam axul de lemn al morii cu altul de fier. Și simplist vorbind cam atât am evoluat noi de 2000, 3000 de ani. Poate pentru tradiționaliști această stare de fapt ar merita elogiată, însă pentru o națiune vie este tragică. Și ca o paranteză, eu ca un declarat și virulent anticomunist trebuie să remarc inițiativa acestui regim de a moderniza țărănimea. Dincolo de metodele inumane și de violența nemotivată a dezrădăcinării, rămâne intenția comuniștilor, care le aduce circumstanțe atenuante. Să nu mai cădem pe spate în admirație paseistă privind tehnica agricolă tradițională ce încă este folosită în agricultura actuală (de la calul ce ară ogorul până la moara de apă ce macină grăunțele) și să trecem rapid la modernizare. Pentru că altfel riscăm să devenim un muzeu viu sau un subiect de studiu antropologic, așa cum sunt triburile din jungla amazoniană sau cele de pigmei.
Și-o altă constatare de ordin religios. Acum câțiva ani râdeam de bunică-mea, la răspunsul ei când o întrebam ce credință are: “Sunt româncă!” “Ortodoxă, babă, ortodoxă!” o corectam eu “savant”. Acum, după ce-am văzut “Caloian” realizez câtă dreptate avea ea și în ce greșeală eram eu. Întreaga credință a românilor este un melanj de creștinism ortodox și practici profund păgâne. Această concluzie este o constatare de regulă general acceptată – deci nu-mi revendic “drept de autor” pentru ea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate