Mama mea
MOTTO:" Și-n lume sunt mereu mai mulți copii/Parinți tot mai puțini din zi in zi." Am iubit-o pe mama întotdeauna.
Uitandu-mă in urmă peste timp îmi dau seama că altfel mi-am iubit mama copil fiind și altfel acum,mamă la rândul meu.
Marea revelație a fost când am avut primul copil...atunci când dormeam noaptea in genunchi cu capul pe pieptul copilului meu ca să văd dacă mai respiră...atunci am iubit-o pe mama!
Mi-o amintesc pe mama la prima mea serbare școlară... și nu atât chipul ei cât rochița albastră cu fluturi...
Mi-amintesc cum imi țineam picioarele înghețate pe sobă și m âinile in sânul mamei când veneam iarna de la săniuș...si nu atât chipul mamei cât aroma cartofilor copți cu care ea ne aștepta întotdeauna...
Mi-amintesc pe mama cum s-a luptat cu mine in brațe vreo 5 kilometri să mă ducă la dispensar...si nu atât chipul mamei cât faptul că-i ajunsesem la barbie...
Mi-o amintesc pe mama venind acasă de la muncă...si nu atât chipul ei obosit cât geanta in care mereu avea ceva bun si senzația de foame care ne apuca instantaneu...
Mi-o amintesc pe mama când mi-a cumpărat primul inel...si nu atât chipul mamei cât mâinile ei muncite tremurând de emoție...
Mama a fost mereu prezentă in viața mea.
Și uneori mă gândesc că timpul nu va mai avea răbdare...
Și regret fiecare clipă care trece și nu o pot imparți cu ea.