rostogolesc fiecare oră albă
spre cerul sidefiu al zilei,
sculptez aripi de înger
în stânca revenirilor mele,
îmi leg nestatornicia cu lanțuri
de clipele care se succed
și-aprind în taină focul,
flacără de veghe,
pentru a nu rătăci calea,

mă inundă dorința de zbor,
ori de cate ori sunt aici
aș vrea sa fiu dincolo,
ori de cate ori sunt dincolo
aș vrea să fiu aici,
deschid mereu această carte
prin care mă frâng în silabe
ce nu le pot lega,
un fel de strigăt îmi stăruie în palme,

de-aș putea să mă opresc undeva!