De dimineata zambesc!
Este o noua zi. Ascult vorbe dulci, vorbe seci, ascult viata. Mi-e lene sa mimez vreun cuvant de dragul bucuriilor ce-mi ies din cocoasa grea a fericirii.
E greu sa porti in spate zi de zi o tolba din cand in cand sa tragi in unul sau altul cate o sageata .
Cateodata vremea rea ma face sa uit de tolba asa cum uitam de fiecare tinerete si zambet pierdut sau aparut in coltul obrajilor, dar nu-i nimic azi nu am uitat.
Cineva ma intreba asa dintr-un data...
- De ce nu te faci Psiholog?
- De dragul zilei de maine( da ce-s prost sa dau si mai multa fericire, pai eu cu ce ma aleg)
Fericirea mea e oarba si va loveste!

Oglinda mea ovala ma invidiaza! Zi de zi imi priveste zambetul in coltul gurii, an de an ma priveste invidioasa pe faptul ca nici macar atunci cand ma spal pe dinti nu incetez a zambi.
Bucuria cred ca mi-e administrata noaptea in vene de o naluca dornica de zambete, intre mine si cearceaful alb stau pori de fericire care subtil imi ard celulele suparate pe viata.
Intr-o dimineata m-am trezit beat, luasem o supradoza. Totul imi parea frumos pana si ceasul care-mi indica plecarea la servici.

Atunci cand te prabusesti bucura-te ca vei ajunge in locul din care poti sa te inalti.