O parte din timpul nostru s-a scurs
totul pare irevocabil și efemer

iubim o iluzie când credem că am găsit
dragostea adevărată
de fapt...ne iubim pe noi îngeri căzuți în păcat,
cu chipurile frumoase și sufletele îmbatrânite.

credem în speranță și fericire,
dar inimile au încetat să mai bată.

simțim că zburăm cand
în nopțile târzii pașii ne poartă
pe trotoarele uscate crezând că într-un colț
al unei lumi inventate,
oameni cu ochii triști ne întind o mână
și ne salvează din noroiul în care noi
cu picioarele goale
asemeni unor copii, stropim culoarea curcubeului.

ancorăm la limita imposibilului cu gândurile noastre mute
și vrem să fim altfel,
crezând că poate cineva ne va auzi suspinul înăbușit

nascut dincolo de imposibil.