agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1047 .



Nopti de despartire
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ToneaDiana ]

2008-09-22  |     | 



Prima seara de despartire
Umbrit de lumina tarzie a zilei, el statea si m-astepta. L-am zarit cum ma privea, si atunci i-am ineles gandul. M-am apropiat, si-am observat cum gandul sau se materializa in gesturi de confuzie. Nu eram eu cea asteptata, ma-ntrebam? M-a privit uimit, incercand sa ma reconstituie din fragmente de ganduri, si sentimente uitate. Am inteles din ochii lui ce ma-ntreba: tu esti cea pe care o iubesc? Tu esti cea de ieri, cea de azi, cea din gandul meu? Imi soptea ca nu e el cel care traia viata cu mine. Si ma durea cand ma gandeam ca poate ne-am reatacit pe undeva, ca ne-am uitat. Si incercand sa caut departe acel moment, am aflat ca mi-era teama de sfarsit…

A doua seara de despartire
O ploaie marunta se abatuse in acea seara. Conducandu-ma la masina, se grabea, parca impins de o forta nevazuta. Se uita la mine scurt, cu o privire fugara, predestinand parca o despartire fara regrete. Il privi-i atunci cu ochii plini de groaza, caci mi-era frica de o rupere imediata. Dar, sub ploaia cea marunta si apasatoare, el facu atunci un gest neasteptat. Se opri. Atunci, parca timpul statu pe loc, ploaia nu mai cadea, seara nu se mai lasa, iar eu nu mai intelegeam… Ma privea asa, clipa dupa clipa, gand dupa gand, lacrima dupa lacrima. Ii zarii obrazul trist, si parca vroiam sa plec, sa nu mai fiu acolo. Dar nu puteam misca, nu puteam simti. Un fir alb intrezarii crescut pe orazul lui nebarbierit, un fir ce-i ascundea povestea trista. Am inteles ca sufletul lui era sfasiat de o identitate dubla, iar lupta lasase urme adanci in ochii lui. Si i-am iertat graba de fiecare data, zambind ca inteleg. L-am lasat sa plece in acea seara ploioasa din parcare, lasandu-mi sufletul sa se ascunda printre masini, belti, si lumini galbene, pana la urmatoarea despartire.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!