iarna începe mereu din puncte diferite
cu bătăi de inimă diferite, o ascultăm amândoi
ne lipim obrazul de pieptul pământului
ce uriaș zgomotos!
răsuflă și-mi răvășește părul
am ruginit?
ție îți iese în drum cu plecăciuni ce miros a-nserare
și parcă numără toate frunzele de pe alei
din stațiile tramvaielor părăsite
din fața Operei
de pe străzile gri - incolor
toate îmi dispar
e bine culcată la pieptul pământului
nu mi-e frig, m-acoperă frunze
nu mi-e frig, m-acoperă toamnă.