Ochi dupa ochi obosit alearga in oglinda alb rozalie. Obosesti cand mergi pe varfuri prea mult... usor, usor, incepi sa uiti cum se simtea podeaua pe toata talpa. Cand esti reinzestrat cu permisiunea sa atingi realitatea din nou, totul ti se pare suprareal si brusc nu mai stii nimic si confuzia se instaleaza.

„Ai rabdare cu mine... o sa vin imediat.” Ii strigi luminii de afara; si inchizi fereastra.

Iei haina neagra pe tine si patrunzi in intunericul racoros. Luminile se succed pe lateral ca pe marile bulevarde din visele romantice urbane. Nu te uiti inapoi, nu ai de ce, stii ca esti singur. Te cauti intre umbrele felinarului si te pierzi in incercari greoaie de a te vedea intr-o persoana a 3-a indepartata la sute de kilometri, o umbra in vazduh, silueta neagra cu capul plecat spre pamant, privindu-si viitorul, pierdut in somn adanc.

Ah... intinzi bratele puternice spre zarile trairii si simiti muschii intinzandu-se pana dor, te lasi sa cazi pe spate ca intr-un numar de balet pe salteaua ospitaliera a patului, picioarele ti se ridica in inertie si ochii se pierd in lumina difuza, iar tavanul se indeparteaza tot mai mult.

„Iti multumesc ca ai venit, stiu ca puteai sa fii oriunde in lume, dar ai venit aici! Inseamna mult pentru mine!” Auzi din intuneric chemandu-te spre lumea pleoapelor inchise.

Te ascunzi in intunericul de la capatul patului si incepi sa uiti ca esti tu si mai jos de gat. Trimiti o mana curioasa sa afle intelesurile ascunse ale cearsafului sifonat. Ti-e dor de ea, de atingerea adanca a varfurilor degetelor ei ascutite pe spatele tau. Ai fi strigat ca un leu si ai muscat cu atata genitilete perna blajina din fata-ti ferindu-i umarul de firea ta salbatica.
I-ai sarutat crestetul cu fiecare inaintare spre radacinile parului blond si ai strans-o in brate mai puternic decat in orice dans. O protejai de necunoscutul tau si va inecati amandoi in parfumul pe care v-il smulgeati unul altuia ca pe ambrozie. Inimile va bateau asemenea cadentei unui tren cu abur ce se incalzea tot mai tare presand pe sinele de-acuma moi si fragile.

Iti alungeai bratul de-alungul abdomenului pulsatil spre piept, ii tintuiai mana de perna cu a ta si nu ii mai dadeai drumul minute in sir in timp ce ii sarutai fevril gatul ca un lup posedandu-si prada. Se pierdea ca o papusa din hartie japoneza in mainile atente si se lasa modelata de atentia ta iubitoare si tu nu aveai sa o dezamagesti. Respiratiile rapizi si acute se succedau intr-un ritm alert, si brusc inspiratia adanca hranea corpurile sa danseze mai departe. Nu mai conta ce era real si ce nu, totul se pierdea in parfum si sudoare, in sarutari si umbre ce se mangaiau in balet gratios. Fara cuvant, te-ai aplecat si ai strans-o mai tare ca oricand in bratele pe care le iubea atat de mult. Te-a cuprins ca un copil pe mama in prima zi de scoala si si-a lasat lacrimile sa iti ude spatele brazdat de fiori. Ti-a sarutat umarul solid si apropiindu-si buzele moi de urechea ta, pe nerasuflate, ti-a soptit: Tine-ma strans.. nu cumva sa-mi dai drumul!, si abia atunci aflai ca e a ta.

Cearsaful sifonat de ploi de parfum iti incrusteaza singuratatea in piele si ti-e dor de mangaierea ei! Lasi cioburile inimii sa bata in tine si simti cum te rupe in doua nesimetria fiintarii fara ea. Ochi dupa ochi obosit alearga in oglinda alb rozalie cautand amintirea ei. Iti pierzi mainile ridicate in aerul intunericului, in cautarea ei si se prabusesc odata cu tine in adormire.
Fermecata, se unduieste prin camera jucandu-se de-a v-ati ascuns cu soarele nerasarit... „Ai rabdare cu mine... o sa vin imediat.” ...si isi regaseste locul gol intre bratele tale ce o iubesc atat de mult.

„Iti multumesc ca ai venit, stiu ca puteai sa fii oriunde in lume, dar ai venit aici! Inseamna mult pentru mine!” iti lasi buzele sa rosteasca si ii zambesti de sub pleoape.
Soarele o sa rasara in orice moment... dar va gaseste impreuna.