Þie, iubito!...
Asta sigur e-a ta,
Sunt destul de romantic,
Să-ți zic și eu, ceva!
Dar pentru asta rog!...

"Aprinde-ți-mi luna!...
Și dați-mi două stele!...
Căci nu-i mai spun minciuni...
Iubitei mele!"....

-De ce să-ți spun că...
Tu ești...Luna!...că tu, ești Floarea!
Că tu ești Marea!...
Când versuri grave, și serioase!...
Și strofe roșii-amețitoare!...
Nu-s pentru fetele frumoase,
Ci pentru, doamna de mama're!

Că îmi tot zice, baba-ntruna!...
"Maică!...să-mi faci și mie una!...
Și vezi!...să spui, c-am fost frumoasă!...
Și că...și-acum încă mai sunt!
Că port și eu, doar ștrampi din plasă!
Și de oferte, nu mă plâng!"....



Și...dacă iarăși nu mă crezi!...
Că nu pot!...să-ți fac poezii,
Ar trebui, te rog!...să-ți vezi!....
A ta privire nestămată!...
Când totu-i dulce-n jurul tău!
Nu pot!... nu pot, ți-am zis, mă fată!...

Ori vrei să mi se facă rău?!"...