Consemnări
BITI CARAGIALE
Sursa:
Pag.14, Viața Noastră, 19 decembrie, 2008

„Espresso dublu la Ierusalim”
Editura „Haifa”, 2008

Ediție bilingvă româno-ebraică
Traducere , Tomy Sigler

Nu toate zilele sunt triste. Uneori ni se oferă și cîte un ceas de bucurie. Pentru mine un astfel de ceas a fost astăzi, cînd am primit noul volum de versuri semnat de Bianca Marcovici. Poate că m-a influențat și o frază rostită de Ana Blandiana când ne-a vizitat la Haifa. Spunea că o carte trebuie să o primești cu bucurie, s-o răsplătești cu dragoste, chiar dacă ești critic literar și-ți vezi defectele. Oricum eu nu mă aflu în categoria acestei înalte profesiuni, așa că îmi permit să-mi exprim, fără ezitare, plăcerea cu care am citit versurile Biancăi din noul volum intitulat „ Espresso dublu la Ierusalim”.
Bianca Marcovici este o personalitate bine cunoscută în spațiul literaturii israeliene de limbă română. Autoarea a numeroase volume, tradusă în mai multe limbi de circulație internațională, Bianca are o voce aparte în poezie, voce care mie îmi place foarte mult. Îmi place că nu obosește să revină mereu în universul vieții de fiecare zi. Cotidianul cu toate culorile sale constituie obsesia poetului. Ca și în prozele pe care le scrie, autoarea pătrunde cu o nestăvilită poftă în zăpăceala cotidianului.
Telefonul, drumul cu mașina cu care circulă în fiecare zi, micile accidente care o necăjesc uneori, știrile diverse sosite de la nepoții de-o șchioapă, totul dă năvală în viața ei. Unul a făcut primii pași, altul are febră, celălalt a spart un pahar de cristal. Mai sunt și fiicele, mamele acestor copii, care au problemele lor. Una naște, alta o roagă să-i pregătească niște mâncăruri speciale pe care și le dorește. Toată zarva din jur, de la bucătărie până la biroul unde lucrează, constituie teme pentru prozele Biancăi dar și pentru poezie. Cotidianul se transfigurează în proză și în versurile ei.
Dar, poezia nu ar fi poezie dacă n-ar vorbi și de dragoste. Și atunci, Bianca Marcovici, care a fost multă vreme muzician, conferă viorii calitatea de metaforă în exprimarea iubirii din tinerețe.
Pentru dragostea de acum, când se întrevede amurgul, tonul devine duios de multe ori cu accente de tandră ironie. Dacă veți citi poeziile cuprinse în noul ei volum, îmi veți da dreptate în cele susținute mai sus. În plus, veți adăuga că v-au plăcut acele poezii în care Bianca preia un condei de reporter și surprinde imagini din viața israeliană când scrie despre Haifa și Ierusalim.
Noul volum m-a bucurat și pentru că în paginile sale fiecare poezie apare în limba română și alături transpunerea în ivrit. Traducătorul este Tomy Sigler. N-am căderea să-mi exprim opinii despre felul cum poezia este tălmăcită din română în ebraică. În schimb mă bucură mult că poezia de limbă română începe să pătrundă în teritoriul literaturii israeliene.