E dimineata. Ma trezesc cu sentimentul ca am visat ceva foarte frumos. Soarele abia a rasarit, imi zambeste ca un copil, ma mangaie cu raze adolescentine si ma invaluie precum vocea calda si linistitoare a unui batran. Ma privesc in oglinda – din oglinda ma priveste putin somnoroasa o tanara micuta, ciufulita, cu ochi veseli si buze pline ce se arcuiesc intr-un zambet sincer. In clipa aceasta ii zambesc si eu zeitei din oglinda si ma las patrunsa pana in adancul fiintei mele de privirea ochilor ei veseli si de sinceritatea zambetului ei.

Incerc sa imi amintesc si alte oglinzi ce mi-au stat in fata intr-un moment sau altul. Imi amintesc niste ochi inlacrimati si un zambet trist, o privire furioasa si niste buze stranse, imi amintesc o privire severa si un zambet trufas, niste ochi timizi si niste buze tremurand, o privire plina de dorinta si o gura curioasa… In oglinda m-am intalnit cu zeita puritatii, cu zeita pasiunii, cu zeita trufiei, cu zeita frumusetii divine… Oare unde sunt ele acum? Nu stiu, pentru ca tot ce conteaza in momentul acesta e ca din oglinda ma priveste zeita bucuriei depline, ca simt cum intre mine si oglinda spatiul a devenit neant, forma ei si forma corpului meu s-au regasit in imbratisarea primordiala, iar zambetele noastre s-au contopit intr-unul singur, cel prin care intregul univers zambeste!

Cand ai in fata o oglinda ai vrea sa cercetezi in amanunt imaginea pe care ti-o ofera si crezi ca ceea ce vezi depinde de oglinda: daca e aproape sau departe, daca e dreapta sau stramba, daca e prea mica, mare, curata sau murdara, sparta, intreaga… Esenta ta se oglindeste la fel de frumos si deplin in fiecare din ele, depinde insa cum privesti imaginile care se indreapta dinspre oglinda spre tine! Uneori oglinda imi sunt ochii tai si ochii mei iti sunt oglinda. Atunci as vrea sa vad mai mult decat o simpla proiectie a imaginii mele. E atat de frumos sa imi simt esenta reflectata in oglinda ochilor tai! Dar sa imi las esenta sa curga dincolo de aceasta oglinda, pana cand flacarile vietii se unesc intr-una singura, e cu adevarat divin! Sa nu te simti vreodata urat cand oglinda ochilor mei e stramba, sa nu te simti neinsemnat pentru ca esti doar un punct in oglinda prea mare a ochilor mei, sa nu crezi ca nu iti gasesti rostul cand te uti in oglinda ochilor mei sparta in mii de bucati! Priveste dincolo, si ochii mei nu iti vor mai fi doar o oglinda! Vor fi niste porti larg deschise spre esenta a ceea ce esti, spre esenta a ceea ce sunt si spre esenta intalnirii noastre!

22 iulie, 2008