am întrebat pe cineva, cândva
de ce mâna în buzunar ținea
am pumnul strâns, mi-a spus discret
și nu din ură. mai concret

din când în timp, sugrum curiozitatea
o strivesc prin talpa unui bocanc aproape rusesc
la fel de des renaște precum un păsăroi celebru
mă zgândărește să cumpăr bocanc mai mare, mai...

da-i greu
am cedat din nou... pentru ultima oară
de ce strângi pumnul?
e doar ură

oh, nu. nici vorbă
am obicei plăcut în orice dimineață
când mă trezesc, când plec în gloată
când viața începe să renască

după o noapte-n care a trăit
mai mult și mai intens decât de povestit
îmi trec palma curată pe trupul ei
parfumul delicat îl sorb prin porii mei
strâns îl opresc la viață
și vreau să-l obosesc în orice dimineață

poate așa trudit l-aș dovedi
și mai mult timp în lume docil m-ar însoți
îl țin închis în pumn și-ncerc să îl sugrum
din fericire

cu cât zăvorul e mai strâns
cu-atât mirajul mai aprins
astfel mai lesne pierd pe după zi odorul
aștept să vină noaptea și dimineața somnul.