m-am apucat de-o treabă serioasă:
citesc coduri de bare
din irisul oamenilor
n-am aparat,mă descurcă intuiția,
astfel că,aflu
de tristeți sau bucurii,
fără să le fiu părtaș,
mai las inima să se odihnească
între două integrale
și continui decriptarea
petrecând trotuare la ore de vârf,
într-un oraș sufocat
de prea mulți pași
mă satur de atâtea matematici,
prea repede.
spun de concluzie:
hai,să particip la viața din jurul meu.
Tot sentimentele umane sunt
plus și minus infinit.