|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
fericire personale [ ] (citita in anul 2004 in cenaclul „Agonia”.afara ploua)
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Maria-Magdalena Jindiceanu [Ametist ]
2006-05-11
| |
Urcam treptele unei scări albe, ce ducea spre soare.
Le coboram apoi.
Mergeam în zig-zag pe o tablă imensă de șah. Râdeam.
Urcam apoi, treptele unei scări negre,
ce ducea spre lună, și le coboram râzând.
În tot acest timp mă scuturam de toată durerea lumii.
Apoi a venit cineva, a luat scările albe,
treaptă cu treaptă, și pe cele negre...
A luat și tabla de șah. A făcut-o sul.
Și brusc m-am trezit undeva în neant.
Nu mai aveam ce urca sau ce coborî
și nu mai știam nimic...
(din „Univers inclus”)
|
|
|
|