bisturiul nu are emoții
tăietura e perfectă în carnea rece întinsă pe pat
ce puternică e totuși viața îmi spun
carnea asta a fost până acum cineva care
avea ochii deja întorși spre alte nașteri
mirosul de ficat umplea camera
frica mea era ghemuită spre ușă un mare animal încolțit


acum s-a terminat în mintea mea e tăcere zăpadă
pe bolta neagră a cortexului liniștea întinde pete de lumină
totul e frumos ca o auroră boreală


pe pat sub impulsul tăieturii corpul mișcă articulațiile
aștept să deschidă ochi roșii lacomi nu se întâmplă nimic îmi trag nasul
mâna legistului nu tremură nu ezită n-a pierdut niciodată un puls
iar moartea n-ai cum s-o pierzi acul gros a intrat în arteră
mirosul de formol îmi înconjoară plămânii ca un bondar vesel
zâmbesc spun un banc
atmosfera se destinde ca un balon
începem să urcăm