In fiecare seară,
îmi scot măștile
precum
cavalerii,armura…
Doamne,
doar Tu vezi ce sunt
ascunsă de-atâția ochi
frântă de-atâta zbor...
O ,Doamne,
vorbește-mi !
am rătăcit“cărarea” și,
nu mai pot ascunde
dezamăgirea…
Tu vezi
că sunt
chip de om
ascuns după mii de măști...
Rătăcesc …
și nu mă regăsesc
în viața ce-o trăiesc,
și nici
în oamenii de lângă mine.
Am risipit, tot ce-am primit
încercând să ajut,
sa mă ajut...
Singura certitudine e
că tu mă iubești și ,
ai răbdare cu mine…
Facă-se voia ta,
Doamne!