Ador Curcubeul și, obișnuiesc să călătoresc spre tărâmul unde el sălășluiește. Închid ochii și ajung instantaneu, aici, mă învălui în culorile-i splendide și mă îmbăt de muzica-i angelică, bucurându-mă de binecuvântarea clipei de dumnezeire. Este ca și mersul pe sârma. Știu că, un pas greșit te face să aluneci din Înalt. Răsfoiesc caietul cu însemnări din memorie, caut clipele de grație de altădată. Le caut și în cămara inimii pentru că, și inima are memoria ei, afectivă. Ele îmi apar ca puncte luminoase, un mănunchi de Lumină și Iubire. Într-un loc special, ce seamănă cu o scoică, am adunat, cu grijă și răbdare, trăirile de altădată pe care le-am îmbrăcat în pulbere de stele. Acum, stau pe Curcubeu precum stau rândunele pe sârmele de telegraf. Păstrez aceast Petală de Lumină ce mi-a fost dăruită de un înger. E singura ce mă însoțește, în înnsingurarea mea, pe Curcubeu. Am scris pe ea doar câteva cuvine în indigo: „am încercat să-mi depășesc limitele umane”! Aceasta îndrăzneală m-a aruncat în înnsingurare și suferință.
Cer iertare tuturor!
Cer iertare pentru cutezanța mea de a fi îndrăznit să fiu eu însămi.
Vă mărturisec toate acestea, dragi copii și nepoței, fiindcă știu că, dacă vreodată “Petală de Lumina”, purtând scrisoarea mea de Iubire, va bate la fereastra sufletului voastru va fi semn că, deja voi fi departe, într-o altă dimensiune de unde voi veghea asupra voastră.
În ultima mea clipă, trăită lângă voi, vă voi fi așternut petale de trandafiri, perlate cu lacrimile mele, transformate în rouă.
Apoi, voi fi plecat purtând pe frunte, ca dar de la voi, coroana din flori de trandafiri pe care mi-ați împletit-o în semn de iubire.
Lacătele de cremene,
Se deschid cu focul.
Lacătele de rouă,
Se deschid cu stele.
Lacătele din noi,
Se deschid cu iubire.
Iubirea și Lumina să vă călăuzească pașii!
Cu dragoste,
mama