Plâng și scriu…
E târziu!
Scriu și plâng,
tremurând…

Sunt cuvinte,
simțăminte…
și fum de țigară
în vântul de afară!

Umbre pe buze,
imagini în frunze…
Deșartă pocăință
așteptând credință!

Așternute-s … șoptite…
clipe împietrite
iar tu, neștiutor,
de visele ce-mi dor!

Greu… fără tine
să-mi aduc aminte
Ascund în degete
deșertăciuni și regrete.

Amorțesc și citesc…
flori învelesc.
Citesc și amorțesc:
„De ce să mai iubesc?”