Astăzi( 24/04/2009 ) o zi noroasă destul de răcoroasă; nu plouă dar vântul ne întâmpină cu suflul său puternic. E liniște, foarte multă liniște de parcă nu s-ar simții sfârșitul săptămânii. Chiar dacă-i vineri nu e deloc agitație de parcă fiecare așteaptă un semn, o lumină pentru a se trezii din nou la normal.
Mortara, un oraș nu prea mic, nici prea mare de vreo 15000 de locuitori, destul cât să trezească o zi întreagă, situat în partea de sud a Lombardiei undeva la periferie aproape de Piemonte, aparținând de provincia de Pavia, își continuă viața cotidiană de zi cu zi. Fiecare trecător întâlnit își păstrează calmul tăcut în propria visare. Nu mă surprinde, mă aflam în aceeași stare. Am asistat mai devreme la comentariile a doi colegi pe net ce se contraziceau la valoarea unei poezii ce aparținea a unuia dintre ei.
Nu dau nume, nu-mi place să fiu degetul arătător, nu este frumos să arăți cu degetul, mai bine o faci cu mâna.
După cum spune și proverbul: " ce face omul cu mâna sa se numește lucru manual " și este foarte căutat în momentul de față.
Nu de alta, dar când văd ura între noi și nu este prima dată mă întreb, oare de ce și aici? În loc să ne ajutăm în momentele de criză să fim mai buni cu noi înșine, cu apropriații noștri, să câștigăm respectul prin dăruire, noi ne întoarcem spatele unul celuilalt, zbrâncindu-ne în bălți diverse împroșcând noroi pe toată culoarea curată și frumoasă a unei etape.
Și când te gândești că paștele e încă atât de aproape!
Doar ce-a trecut cu toată măreția unei sărbători creștine. Nu știu de ce dar uneori am impresia că ne îngreunăm propria soartă de parcă ne-mpinge cineva
fără să ținem cont de cosecințele ce ar putea parvenii
chiar și dintr-un simplu gest de xenofobie.
Dar destul despre asta, oricum m-am resemnat și-mi voi păstra propria părere:
Nu există poezie fără rimă și poet fără critici.
Totul e la fel ca prima dată când s-a născut însăși aprodul.
Este ora 3 post meridian, aceeași zi, aceeași dată că despre asta vorbim.
Iau mașina și plec să fac o scurtă plimbare prin oraș.
Trec pe la bancă să las niște bani ca să nu intru pe roșu; aici banca o plătești tu, și nu ea pe tine deși se folosește de banii tăi, dar asta-i altă mâncare de pește și acum nu ne interesează, poate altă dată cu altă ocazie. De aici mă îndrept către cel mai mare supermarket din zonă, nu dau nume din același motiv, nu-mi place să am bătăi de cap.
Este un loc unde găsești aproape de toate, de la ciorapi până la mâncare, de la literatură până la electronică și spun aproape de toate pentru că ceea ce căutam nu am găsit, o să vedeți!
După micile cumpărături de strict necesar mă îndrept la raioanele cu cărți hotărât să cumpăr un volum nou de poezii, poate ceva nou, ce n-am mai citit până acum, dar spre mirarea mea, surpriză!
M-am învârtit de trei sau patru ori dând roată dar ce te-ai găsit, erau de toate, de la cărți de colorat pentru copii la cărți de bucate, romane fel de fel, chiar și cu autori străini celebri dar poezia parc-ar fi intrat în pământ, nimic. La un moment dat văzînd o tânără domnișoară în apropiere am rugat-o în mod politicos să-mi răspundă la o anumită întrebare încercând să ascund accentul meu de est ce este foarte cunoscut aici, chiar de faimă.
Mi-a răspuns că nu lucrează aici dar într-adevăr raioanele au fost modificate, cât despre poezie s-o lăsăm lată; n-am găsit nici o carte.
Nu știu cum poate lumea să trăiască fără ea, e-atât de dulce, atât de caldă, eu unul nu cred c-aș putea!