Hannah eram eu, altdata.
Eram o bucata de suflet,
incaltam culoare si porneam pe doua barci
spre mare,
cu vantul pe obraji si sarea in par,
cu visul intesat de acadele
si un calut cu ochi azurii in palma dreapta.

si doua perechi de gene mana in mana,
eu si un gram de inima,
uitam sa plangem,
uitam sa ne jucam,
eram amandoi candoare si doi centimetri,
pierduti printre strigatele mamei.

din ochi ai ramas doar pleoape si o coama albastra
in mijloc de mare,
si cum sa nu iubesti meduza, biet ponei,
cand
din trei in trei valuri,
amandoi cantati departarea.

iar din doua barci
m-am intors la mal o scandura si o gura de apa sarata,
inghitita deodata,
si dintr-un copil si un pic,
m-am intors un om intreg,
doi centimetri in urma.