Parca ar fi intr-o vitrina de magazin din care lumea iese mereu, dar care mie-mi este inchis. Tot ceea ce-mi este permis este sa o privesc, sa-i admir perfectiunea si sa ma prefac ca oricum nu mi-ar satisface simturile. Zi de zi imi pun pe fata masca prieteniei si continui momentele in care ar trebui sa-i zic ceva ce o va nauci cu o gluma inocenta urmata de un zambet fals. Am cuvintele pregatite. Dar nu si inima. Pana si gestica imi este planificata in minte, insa ceva lipseste. In cele din urma imi iau inima in dinti si pornesc prin mici gesturi, priviri, conversatii din ce in ce mai spumoase. Este a mea odata cu primul sarut si acel prim "Mai stai, te rog, in bratele mele". Totul ni-l facem cadou reciproc de cate ori cuvintele nu mai au sens. E ca si cum am face reclama la un banal sampon 2 in 1, insa cu esenta de pasiune si dorinta nebuna. Picatura cu picatura pacatul dorintelor carnale se spala si continutul dispare. Nici nu stiu ce a mai ramas. Doi tineri care nu vroiau sa guste din singuratate s-au legat pentru un moment cu o ata si au sperat ca unul il va trage pe celalalt kilometrul din viata ce presupunea maturizare. Sau poate aceasta s-a produs prin aceste cugetari. Recele este ceea ce a pus stapanire pe fostul regat al pasiunilor inflacarate prin care curgea raul dorintelor in care inotau pacatele. (...) E o noua zi. A trecut ceva timp de cand ne-am despartit. Ma vad din ce in ce mai departe de mal si simt ca inot printre pacate.