las fereastra deschisă poate ai nevoie de aer
și aerul se va înfrupta din noi la noapte
eu nu te voi visa
nimeni nu va ști că am înghițit rănile tale mentolate
și că de aceea mi-e frig

nu voiam să dansez dar uite cum ritmul tău a trecut în mine
am simțit totul ca pe o lovitură în plex
încă nu pot să respir

te simt închis în acvariul propriei conștiințe
frumos și foarte vizibil
dacă ai vrea toți am deveni orbi
și am pluti în întunericul dintre noi
ai putea să faci asta
dar preferi să ne lași să vedem ce urmează

dimineața cărnurile strigă
să ne trezim. vedem că visul continuă.
ne trezim în același coșmar
sub noi s-au mutat alți viermi care nu se mai satură înghițindu-se între ei
o femeie face focul în sobă e vară o să murim de cald
ea nu simte. toate anotimpurile îi sunt la fel. ea are în pântec câteva generații
știe cum se fac unele lucruri. i-au murit câțiva prunci până acum


înainte de toate
am putea să lăsăm o scrisoare din care să înțeleagă fiecare ce vrea