agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1842 .



Lăcașul cerșetorilor
personale [ ]
"iar cel din urmă va fi cel dintâi, și cel dintâi va fi cel din urmă"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ice-king ]

2006-08-04  |     | 



La poarta sfântului lăcaș de rugăciune, stătea cu mâna-ntinsă un cerșetor,
Stătea, sperând că va primi pomană, de la vre-un binecuvântat de trecător.

Că n-a mâncat de vreo trei zile poate, știa doar el și bunul Dumnezeu,
Așa-i fusese scris să-și ducă viața, urmat de ghinion mereu, mereu, mereu.

Cu fața suptă, corpul slab și mâna-i tremurândă,
Ar fi dorit, pe-un colț de pâine și sufletul să-și vândă.

Era flămând săracul cerșetor, flămând nevoie mare,
Abia mai putea să se țină, de foame, pe picioare.

Dar nimeni nu s-a îndurat să-i dea ceva de milă
Căci toți treceau pe lângă el și toți priveau cu silă.

Iar oamenii se împingeau la rugăciune dându-și coate,
Toți îl priveau pe cerșetor, toți îl lăsau în spate.

Se-ngrămădeau cu toții, să vadă Dumnezeu
Cât de creștini sunt dânșii, c-așa au fost mereu.

Dar mai curat la suflet era chiar cerșetorul,
Decât acei ce ascultau atunci predicatorul.

Și-n acea clipă, Cel de sus, pe toți îi cântării,
Iar sufletul cel mai curat, la cerșetor El îl găsi.

Și milă-i fu' atunci de bietul cerșetor,
Decât de toți de-acolo ce se rugau cu spor.

El îi trimise Îngerului Morții o solie:
"Sufletul acelui om, Îmi aparține Mie."

Trecu un ceas sau două iar slujba se sfârși,
Iar bietul cerșetor, de frig se zgribuli,

Se ridică de jos și-ncet, încet porni,
Să-și caute un loc săracul, să poată ațipi.

Într-un sfârșit găsindu-și un loc lângă o poiată,
Se puse jos sărmanul și adormi îndată.

Însă de dimineață, el nu se mai trezi,
Cadavru-i era rece, cu umbre stacoji.

Chemându-l deci la Dânsul, Dumnezeu așa i-a spus:
"Eu am găsit în tine, un prea-curat supus,"

"Ia deci și te înfruptă din ce-ai visat vreodată,
Căci masa nemuririi, în veci va fi bogată."

"De astăzi înainte, la dreapta Mea rămâi,
Tu, ai fost cel din urmă, deci fi-vei cel dintâi."

....................................................................


După o nouă săptămână, la poarta sfântului lăcaș,
În locul lui de-odinioară, stătea acum un copilaș.

Flămând și el de bună-seamă, cum fuseră părinții
De foame și de frig se pare, îi clănțăneau toți dinții.

Dar nimeni nu îl luă în seamă, căci toți se îmbulzeau să intre,
S-asculte sfânta liturgie, a prea-sfințitului părinte.

Era și el un cerșetor, la fel ca înaintașul lui,
Era și el un "cel din urmă", ce-avea să fie un "cel dintâi".

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!