e-atât de liniște încât aud
razele lunii bătându-mi în geam,
stelele căzătoare izbindu-se de pământ,
mucegaiul nopții înflorind sub genele neadormite
și ploaia grea ce inundă suflete goale...

trec îngeri păzitori pe străzi
și-adună desfrâuri de miez de noapte,
pătează cu sânge trupuri blestemate
și-alungă păcatul strămoșesc
de pe buzele nou-născuților...