sunt tot ca o umbră pe pieptul întinsului
încă mă mai strâng aproape că-mi pot vedea sufletul
prin brațe venit să întâmpine despărțirea
doar trei apusuri te-am ținut în palme
apoi mâinile mele s-au sfărâmat înaintea plecării tale
au trecut luni
octombrie te-a așezat într-o scrisoare
peste puțin anul
mă întreb și acum
în drumul tău nu au loc pașii mei

te-ai așezat când eu mă ridicam
și-mi înălțam umerii să pot privi departe
apoi nimic
am stat acolo
cu timpul dezbrăcat de tine
cu toate gândurile întrebările ca o durere de oase
am devenit o amintire pe fruntea trecutului
și plâng ceea ce puteam fi