In cautarea lui Icar

Mai intai a incercat iarba proaspat taiata
Cu degetele mainii drepte
Nestiind ca-i era dor de nisipul umed
Care nascuse castelul de clestar
La rasarit.

A doua oara s-a ratacit intr-un lan de porumb
Cu degetele piciorului stang
Stiind ca-i lipsea marul din gradina bunicii
Care nascuse negarea povestii
Cu pomul cunoasterii.

A treia oara s-a trezit ca citea “1001 nopti”
Iesite la liman cand marea calatorea catre nisip
Nestiind ca-i era dor de pamantul de sub ea
Care nascuse nisipul pentru a avea
Cu cine povesti.

Un batran i-a zambit in prima noapte
Cand nu putea dormi in gand
Stiind ca-I lipsea cercul facut de luna plina
Cand s-a intrebat unde-I calatorea raza
Rupta din coastă de soare.

“ Ti-e frica, stiu”, i-a spus batranul privind vesel
In departarea nisipului umed
Necrezind ca el sculpta dimineata intensitatea marii
Pana invatase sa innoate intre cer si pamant
Catre orizont.

Iarba proaspat taiata i s-a ivit dimineata
Cand s-a trezit cu roua in ochi
Crezind ca incepuse sa fie batranul ce privea vesel
La el inotind catre infinit, cu dorul aripii frante
Din zborul lui Icar.