ațintesc tavanul lipit de trupul insectelor
au buza inferioară ca o petală
din care se prelinge așteptarea
delirând timpul le intră în guri
odată cu sângele meu rămân inconștient
atârnat între instinctele lor
și resturi de viu

varul are gust de insecticid
anticorpii mucegăiesc în tegumentul alb-gălbui
se inflamează îmi respiră plămânii
sunt departe de a fi doar un sfârșit

din când în când îmi cresc aripi
zbor
și mă gândesc la ce ai putea fi
în brațele mele