Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii
(Despre datoriile păstorilor sufletești)

Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănînce (Matei, 14, 16)

Iubiți credincioși,
În Sfînta Evanghelie de astăzi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hrănit peste cinci mii de oameni numai cu cinci pîini și doi pești. Căci mergînd prin Galileea, vestea tuturor cuvîntul mîntuirii, fiind înconjurat de o mare mulțime de oameni, bărbați, femei cu copii în brațe, bătrîni și bolnavi de tot felul. Toți căutau pe Dumnezeu și erau însetați după cuvintele de învățătură ale Mîntuitorului. Toți suspinau după Mesia și aveau nevoie de păstori duhovnicești care să-i învețe Sfînta Scriptură, să-i hrănească cu cuvinte de mîntuire, să-i scape de robia patimilor și să-i călăuzească spre Hristos.
Văzînd Domnul popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, știind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai ușor la pocăință.
Dar făcîndu-se seară, au venit la Dînsul ucenicii Lui și I-au zis: Locul este pustiu și vremea a trecut; deci dă drumul mulțimilor, ca să se ducă prin sate să-și cumpere hrană (Matei 14, 15). Ucenicii, văzînd poporul obosit, flămînd și însetat, și soarele asfințit, au cerut Mîntuitorului să înceteze cuvîntul de învățătură și să lase mulțimea să se întoarcă în satele lor ca să mănînce și să se odihnească.
Oare au greșit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu, nicidecum. Numai că ei cugetau mai mult omenește decît duhovnicește. De aceea Mîntuitorul a respins propunerea ucenicilor Săi prin aceste cuvinte: Nu trebuie să se ducă!, adică: Nu îndepărtați oamenii de la voi, că nu au unde se duce. Iată, sînt ca niște oi fără păstori. Sînt obosiți, bolnavi, flămînzi și însetați trupește și sufletește și au nevoie de păstori buni, de cuvinte de mîngîiere, de hrană duhovnicească. Nu trebuie să se ducă de la voi! Dați-le voi ca să mănînce!
Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mîntuitorului Hristos: Nu avem decît cinci pîini și doi pești! Iar Domnul a poruncit: Aduceți-le pe acestea aici la Mine. Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvîntat pîinile, iar ucenicii, după ce au așezat poporul pe iarbă, le-au împărțit mulțimilor pîinile și peștii. După ce s-au săturat toți cei ce mîncaseră, ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii, ucenicii au strîns rămășițele de fărîmituri, douăsprezece coșuri pline (Matei 14, 17-21).
Această mare minune a înmulțirii pîinilor, s-a săvîrșit în Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. În amintirea ei s-a zidit aici o mănăstire mică, ce dăinuiește pînă astăzi. Într-un chip desăvîrșit minunea înmulțirii pîinilor se repetă pe pămînt de la începutul zidirii și pînă astăzi, ca o liturghie permanentă a creației. Oare nu hrănește Dumnezeu astăzi cu pîine și hrană peste cinci miliarde de oameni, cît numără tot pămîntul? Și aceasta nu este o minune a înmulțirii pîinilor, cel puțin tot atît de mare ca cea din Galileea, de acum aproape două mii de ani?
Iubiți credincioși,
Omul fiind format din două părți, adică trup și suflet, are în viață și bucurii sufletești și bucurii pămîntești, are și ispite sufletești și ispite trupești. Are nevoie pe pămînt de hrană sufletească pentru mîntuire și de hrană trupească materială pentru a-și menține viața în trup. Pentru hrana materială avem părinți care se îngrijesc de copii și le asigură cele necesare vieții. Iar pentru hrana duhovnicească necesară mîntuirii sufletelor, avem părinți duhovnicești, episcopi, preoți și duhovnici care se îngrijesc de mîntuirea credincioșilor încredințați lor de Hristos.
Iată pentru ce a poruncit Mîntuitorul ucenicilor Săi: Nu trebuie să se ducă oamenii de la voi; dați-le voi să mănînce! (Matei 14, 16) Și care este hrana cu care episcopii și preoții hrănesc pe credincioși?
Cea dintîi hrană cu care păstorii Bisericii sînt datori să hrănească pe credincioși este învățătura de credință ortodoxă. Credința dreaptă apostolică este pîinea vieții noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvîntul viu și neschimbat propovăduit de Fiul lui Dumnezeu și de Sfinții Apostoli și scris cu litere de foc în Sfînta Evanghelie. Credința curată în Dumnezeu, Cel în Sfînta Treime închinat și mărit, este cuprinsă pe scurt în Crez, este mărturisită de două mii de ani de Biserica Ortodoxă și de sfinții ei slujitori și este apărată cu jertfa a milioane de martiri și cu învățătura tuturor Sfinților Părinți și Cuvioși.
Fără credință dreaptă, adică ortodoxă, nu putem face nici fapte bune și deci nu ne putem mîntui. Credința adevărată, vie, pe care o mărturisim prin cuvînt și prin viața noastră, împreună cu sîngele mucenicilor stau la temelia Bisericii și a mîntuirii noastre. De aceea, cine caută să schimbe cu ceva dogmele credinței ortodoxe, să răstălmăcească Sfînta Scriptură, să semene neghină în ogorul semănat și lucrat de Hristos, acela încearcă să pună altă temelie Bisericii. După cuvintele Sfîntului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei și este dat anatema, adică dat satanei, de Biserică. Printre aceștia se numără atît necredincioșii care neagă pe Dumnezeu și urăsc Biserica Lui, cît și toți sectanții rupți din sînul Bisericii apostolice care își fac "bisericuțele" lor și se leapădă de dreapta credință, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinți și răstălmăcesc Sfînta Scriptură.
Ierarhii și preoții, ca urmași direcți ai Sfinților Apostoli, au marea datorie să apere dreapta credință și pe credincioșii ortodocși încredințați lor, ca să nu fie amăgiți de prozelitismul sectar și să fie tîrîți în orice fel de grupări sectare. Preoții, mai ales, au datoria să facă lecții de catehizare în Duminici și sărbători, în cadrul sfintelor slujbe, atît la Liturghie și la vecernie cît și în toate ocaziile, să explice credincioșilor noștri învățătura de credință ortodoxă, Crezul, Tatăl nostru, Fericirile, cele șapte Taine ale Bisericii. Apoi să combată orice fel de prozelitism sectar, adunările religioase afară de biserică, vizitele neortodoxe în casele enoriașilor, ca și răspîndirea și citirea cărților anticreștine și sectante, care amăgesc pe creștinii slabi și neinformați duhovnicește.
Mai ales astăzi, cînd sectele de tot felul asalteză Biserica Ortodoxă și pe fiii ei, preoții trebuie să fie la datorie, să cunoască bine Sfînta Scriptură, să fie modele vii în ochii tuturor, să propovăduiască Evanghelia "cu timp și fără timp", să facă vizite misionare în casele enoriașilor, să formeze comitete de credincioși buni ca să-i ajute în misiune și să hrănească poporul lui Dumnezeu cu învățătura curată a Bisericii Ortodoxe. Oricît ar părea de greu, preoți buni sînt destui chiar printre cei tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar și întăresc cu cuvîntul și fapta dreapta credință.
A doua hrană duhovnicească, de aceeași valoare cu credința curată, este viața morală în rîndul credincioșilor noștri. Dumneavoastră fraților, ca fii adevărați ai Bisericii lui Hristos aveți mari datorii să păstrați cu sfințenie credința ortodoxă pînă la moarte, chiar cu prețul vieții. Apoi să trăiți, adică să puneți în practică învățătura Sfintei Evanghelii, știind că, credința fără fapte bune este moartă (Iacob 2, 17-20). Adică să fiți oameni de rugăciune, să trăiți în pace cu toții, să mergeți regulat la biserică, de unde primiți adevărata hrană duhovnicească; să faceți milostenie, să fugiți de desfrînare și de beție, două grele păcate care stăpînesc astăzi aproape toată lumea și să vă creșteți copiii în frica și dragostea de Dumnezeu.
Aveți grijă de tot și mai ales de fiii și de familia dumneavoastră să nu cadă în cursele cele de multe feluri ale diavolului. Acum s-au înmulțit avorturile, certurile în familie, desfrîul și divorțul. Ba în ultimul timp s-au răspîndit la noi filme și chiar cărți și reviste pornografice care cad în mîinile tinerilor și copiilor noștri și trag pe mulți la desfrînare. Părinții în familie, bătrînii înțelepți și creștinii buni împreună cu preoții din parohii sînt datori în fața lui Dumnezeu să ajute generația tînără, pe cei slabi în credință și lipsiți de educație creștină, ca să nu cadă în aceste cumplite patimi ce corup societatea noastră.
Credincioșii nu trebuie să lase totul în grija preotului. Ei trebuie să ajute pe preot, să-l întrebe, să colaboreze, să-i ceară sfatul ori de cîte ori este nevoie și să asculte cu sfințenie cuvîntul lui. Iar dacă au vreo îndoială, să meargă la preoții bătrîni, la mînăstiri și la nevoie, chiar la episcopul lor. Viața morală exemplară a preotului și a credincioșilor, ca și colaborarea lor la evanghelizarea parohiei, formează un puternic zid de rezistență împotriva tuturor ispitelor și furtunilor.
Sfintele slujbe făcute la timp, după rînduială, cu evlavie și fără grabă, hrănesc cel mai mult pe credincioșii din satele și orașele noastre. Și dacă există coruri și cîntări frumoase la slujbe și predici bune, calde, inspirate din trăire, pe înțelesul tuturor, slujbele îi întăresc în credință pe toți, umplu bisericile de credincioși, atrag la ortodoxie chiar și pe cei ce s-au rupt de Biserică și îi apropie de Hristos pe toți.
Fericite sînt asemenea parohii care au preoți buni, cu slujbe și predici frumoase, izvorîte din credință; cu păstori model și mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu și pentru copiii lor. Acolo nu pot fi dezbinări religioase și de familie, nici secte, nici beții, nici alte grele păcate, ci toți vor fi cu un cuget și o inimă în sînul Bisericii lui Hristos.
Predica vie este ajutată în parohie și de citirea cărților ortodoxe. De altfel s-au tipărit numeroase cărți de către Biserica Ortodoxă Română. Se recomandă să funcționeze la fiecare parohie o bibliotecă cu cele mai bune cărți de învățătură ortodoxă, care să se dea enoriașilor la citit, după nevoie, cu binecuvîntarea preotului. Cele mai bune cărți pentru întărirea credinței sînt: Sfînta Scriptură sau Biblia, Viețile Sfinților pe fiecare lună, Despre credința ortodoxă, Filocaliile, Catehismul, Mîntuirea Păcătoșilor, Convorbiri duhovnicești, Pelerinaj la Locuri Sfinte, Patericul Românesc, cărți de explicare a credinței, precum și multe alte scrieri ortodoxe alese. Iar din casele credincioșilor să nu lipsească sfintele icoane, Sfînta Cruce, Noul Testament, Ceaslovul, Psaltirea sau măcar o carte de rugăciuni.
Toate acestea sporesc credința în casă și în inimi și hrănesc mult pe credincioșii noștri. Iar dacă lipsesc slujbele frumoase, predica vie, cărțile sfintele și exemplele preotului, îndată pătrund sectele și dezbinarea în casă și în parohie și nimic nu este mai greu decît să îndreptezi o parohie dezbinată și tulburată.
Credincioșii trebuie să se spovedească, pentru a se putea hrăni cu Sfînta Împărtășanie care este Trupul și scump Sîngele lui Hristos, mai ales în cele patru sfinte posturi, iar bolnavii, bătrînii, văduvele și copiii să se împărtășească mai des, după sfatul preotului. Nu trebuie să fugim de Sfintele Taine, fie de frica osîndei, fie din nepăsare, dar nici să cerem prea des Sfînta Împărtășanie ci să ținem regula Bisericii, calea de mijloc, știind că extremele, excesele, adică nepăsarea și îndrăzneala, sînt ale vrăjmașului.
Iubiți credincioși,
Iată cîteva căi prin care păstorii Bisericii lui Hristos își hrănesc enoriașii, după porunca Domnului: Dați-le voi să mănînce. Ele sînt mai multe, dar acestea sînt recomandate întîi de Sfinții Părinți. Însă nu este de ajuns numai să avem preoți buni la sate și orașe. Dumneavoastră credincioșii sînteți datori să colaborați cu preoții la întărirea ortodoxiei în parohie, la hrănirea celor flămînzi și însetați, la ajutorarea, cercetarea și miluirea săracilor, a orfanilor, a văduvelor, a copiiilor și a celor greu bolnavi. Să nu uităm că de multe ori credincioșii reușesc să atragă multe suflete și să intre acolo unde nu poate pătrunde preotul. Nu lăsați pe preot să lupte singur. Ajutați-i la biserică, la slujbe, la curățenie, la cercetarea bolnavilor, la îndrumarea celor din jur să vină la Hristos.
Să ne rugăm cu toții lui Dumnezeu să rînduiască păstori în buni Bisericile Sale, spre întărirea dreptei credințe întru lauda Preasfintei Treimi și mîntuirea sufletelor noastre. Amin.