am prins vântul într-o tăcere
balon se tot duce în albastru
mirat de înalt

am prins luna de-o falangă
cand trag de ea pătează noaptea
se culcă pe pământ

am prins oameni de o poveste
cand o scriu ei se fac că mă iubesc
eu doar povestesc

am prins sufletul de cuvinte
paginile nu-i mai sunt albe
răsfoit se lipește murdar de buze

uneori mă opresc într-o tăcere
cu vântul oprit în albul lunii
și mă întreb
ce gust are sufletul meu

falanga mea albastră
pătează oamenii