Iubito-mi este tare dor
Și vîntul suflă-ngrozitor!
Privesc în juru-mi, gol imens
Și nu exista nici un sens.

Mi-e dor de visurile noastre
În negrul zărilor albastre!
Și vîntul suflă înghețat
Și corzile s-au încurcat.

Mi-e dor de serile senine,
De adevărul vieții-n sine,
Vor bate mîine iarăși zori
Dar cerul plînge azi cu nori.

Mi-e dor și te iubesc cu patos
Dar mă întorc cu fața-n haos
Am înghețat și nu mai știu
Cît timp mai am, de nu-i tîrziu.

E frig, dar totul îmi convine...
Iubito-ți este dor de mine?
Mi-e dor... dar totul a-ncetat
Și-n rămășițe-am înghețat.

De-ai să mă vezi să plîngi rîzînd
Ca să mă porți mereu în gînd.
Prin norii nopții eu trăiesc
Mă-nalț spre stele și iubesc... .
Petroșani-Tg. Jiu, 08.02.1985