Cum ați reacționa, stimați cititori, dacă v-ați duce la un restaurant cu fiul sau fiica dumneavoastră pentru a vă potoli foamea, iar la nici doi metri de masa unde stați, s-ar afla doi indivizi, rromi, care înfulecă zgomotos din farfurie. Zgomotos, aș putea spune și la propriu și la figurat, deoarece atât „clămpănitul” cât și frazele ce și le adresează pot fi reproduse cam așa: „Măi da’ tu insiști băga-mi-aș *** în mă-ta, tu nu vezi că nu pot? Ce vrei să fac? Să-ți dau *** ca să-nțelegi? Oare tu nu vezi că eu sunt băiat de bani gata și nu *** pe orișicine așa gratis?…” Nu mai puteam suporta această avalanșă a injuriilor(puțin spus), și îmi priveam fiul, care se uita atent la ei. Vroiam să plec în altă parte, dar nu aveam unde, restaurantul fiind foarte plin, așa că am încercat să-i distrag fiului meu atenția printr-o povestioară hazlie… Dacă aș fi reușit, era bine…! Câteva minute mai târziu, o tânără ce a coborât dintr-un taxi, s-a apropiat de masa acestora, așezându-se pe un scaun. Eram un pic relaxată, gândindu-mă că poate, datorită prezenței acesteia, vocabularul lor avea să se schimbe… Nici n-am terminat bine ideea, că, primele cuvinte ale domnișoarei au fost: „mâncați-aș *** da’ unde ai fost până acum? Te-am așteptat o oră și n-ai venit, băga-mi-aș ***”. Nu am mai suportat! M-am ridicat și respectuos i-am rugat să-și controleze vocabularul, deoarece am un copil lângă mine și nu se cuvine să vorbească așa într-un loc public! Răspunsul lor? „Dar cu ce am greșit, domniță? Noi așa vorbim! Așa îi învățăm și pe cei mici, că doar din prostii suntem făcuți!” No comment aș putea spune! Dumneavoastră ce ziceți? La fel? Așa cred și eu…!
Ionela van Rees-Zota