,,Numai în această seară mai puteți viziona spectacolul susținut de marile vedete de teatru, film, iar în mod special pentru dumneavoastră doamnelor și domnilor vor cânta cei mai renumiți și deja consacrații maneliști, Adrian copilul…, Adrian de Vito…, comicii X, Y…, așa că nu mai stați pe gânduri și procurați-vă ultimele bilete ce au mai rămas doar la noi, bla, bla, bla…! ”
În prima zi de stat pe plajă chiar îmi făceam griji, că nu aș fi reușit să-mi procur prețiosul bilet, avertismentul reactualizat ca un lait-motiv, sunând ca un ecou cu rezonanță patetică de –ți venea acum să-ți vinzi unul din articolele de plajă, mai ales că invitația la spectacol suna mai mult a glas răgușit, în încercarea disperată de a aduna cât mai mulți turiști, pregătiți parcă a arunca până și în câini cu economiile lor direcționate în a-și petrece câteva zile din concediul de odihnă, la mare.
A urmat a doua zi de plajă și parcă mă încerca regretul că nu-mi luasem bilet la grandiosul spectacol de estradă, dar, minune, la un moment dat reapar persoanele cu megafoanele la gură și încep : ,,Numai în această seară …cu aceeași garnitură de bla, bla, bla!’’ , ca să nu mai amintesc și de bâzâitul anemic al unui avion, salvat de la casare și care drept recompensă primise sarcina de a târâi după coada lui, un material publicitar cu ,, Nut-Line și nu te mai poți opri’’.
Esența acestor rânduri, este că, dacă pe timp de zi întâlnești printre localnicii, oricărei stațiuni de pe Litoralul românesc de astfel, numai chipuri disperate, supărate pe sezonul anului precedent, îngrijorate de perspectiva unor acumulări subțiri din sejurul aflat în plină desfășurare, e lesne de dedus ce nopți liniștite își petrec aceștia, de teamă că dintre cei fraieriți astăzi se vor deștepta mâine, majoritatea dintre ei, fără a purta vreo banderolă, în semn de protest, la una din mâini, le vor refuza categoric produsele, pe motiv că prețurile acestora ori au fost scăpate de sub control ori pur și simplu au fost sufocate într-o mare paralelă și anume cea zbuciumată de lipsa crasă de bun-simț .
Cerșetorii i-am văzut, dar cine or fi prinții ?
Sunt și ei tot oameni, aflați în concediu pe litoral, cu deosebirea numai că nu sunt cazați în hoteluri sau vile mai jos de cel puțin trei stele și nu servesc masa în cantine, ci în restaurante de cel puțin categoria I, iar după un pahar servit în plus, cum mai toți obișnuiesc să lălăie, de ce nu ar trimite cerșetorii să vândă bilete la nisipași, cele mai multe victime dintre aceștia fiind cei loviți de insolație[]

Iulian Nistor- Vaslui, 03.09.2006