agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1084 .



În dragoste nu este teamă
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Guardiangel ]

2007-01-27  |     | 




Privesc spre cruce și-L văd pe El, cu brațele întinse a invitație: “Veniți, luați, acesta este trupul Meu, care se dă ca jertfă pentru voi!” Trupul Meu, Viața Mea, pentru voi! Nu a spus ”o parte din Mine, o parte din viața Mea”, ci TOTUL. Nu și-a pus nimic de-o parte pentru El.
Oare noi, cît suntem dispuși să dăm din noi pentru alții?
El și-a deschis brațele, a lăsat să fie batjocotit, scuipat, bătut, iar mai apoi străpuns de cuie și de o suliță ucigătoare, da nu s-a dat înapoi, iar brațele Lui au rămas întinse, pentru ca oricine să poată veni, să-L iubească sau să-L batjocorească!
Umblarea noastră pe acest pămînt, nu este ușoară și la fiecare cotitură ne așteaptă o nouă încercare, o nouă bătălie în care putem fi biruiți sau biruitori. Dar din fiecare luptă, pe trupul sufletului nostru, se adună tot mai multe răni, care uneori nu se mai pot vindeca. Și cu timpul, s-ar putea să învățăm să ne punem atît de bine la adăpost sufletul, încît, pînă la urmă, nu-l mai putem scoate la suprafață și devenim incapabili de a mai avea o relație cu cei din jurul nostru pentru că sufletul nu mai vrea să comunice. Îi este teamă să nu fie rănit din nou, îi este teamă de suferință. Dar această teamă duce la moarte. Domnul spune că în dragoste nu este teamă, căci teama aduce cu ea judecata, dar dragostea este mai puternică decît judecata.
Trebiue să ne încredem în Cel care ne-a creat, care ne cunoaște în amănunt. Să nu ne fie teamă să ne punem sufletul în palmă și să-l oferim celor din jurul nostru! S-ar putea să fie rănit, batjocorit, dar tot atît de bine s-ar putea să mai cîștige in suflet, să-l scoată din bezna în care era ascuns și să-l aducă la lumină.
Acum înțeleg cu mult mai bine ce vrea să spună:” Oricine va vrea să-și cîștige sufletul, și-l va pierde și oricine și-l va pierde pentru Mine, îl va cîștiga!” Pentru că Dumezeu nu este numai Vestea cea bună a mîntuirii ci e și dragoste și adevăr. Deci oricine își va pune sentimentele, inima, viața la bătaie, de dragul dragostei și al adevărului, va cîștiga prin fiecare rană căpătată. Căci ea va fi scrisă în răbojul nemuririi.
Teama, are multe aspecte. Teama de a răni pe cineva, teama de a fi rănit, teama de a pierde pe cineva sau de a te pierde pe tine. Teama de a greși, teama de a nu fi iubit, teama de ridicol, de batjocură. Teama de a nu fi socotit mai prejos decît alții, sau la înălțimea așteptărilor celorlalți.
Toate aceste temeri țin de eu-l care poate suferi. Dar lepădarea de sine te scutură de toate aceste temeri nesănătoase, care năpădesc sufletul ca niște buruieni, gata să-ti soarba și ultima picătură de vlagă.
Singura teamă sănătoasă, este teama de Domnul. Acesta este începutul înțelepciunii. Și teama aceasta nu este frică, ci supunere din dregoste, din respect.
De aceea, lepădarea de sine și înlocuirea acestui sine înfricoșat, cu un eu care se lasă îmbrățișat de Cristos, este adevărata eliberare.
Adevărul, adică Isus, ne va face liberi. Și această eliberare aduce pacea, acea pace care păzește inimile și mințile în Isus Cristos.
Deci nu mai trebuie să ne ferim, căutînd a scăpa de dureri și suferințe.
Cu un astfel de paznic, avem toată libertatea de a ne pune sufletele în palmă și de a le oferi drept hrană celor flămînzi și celor sătui. Unii ne vor iubi, alții ne vor răni, dar cînd îți iei crucea și pășești pe urma pașilor Celui care a biruit, nu poți ajunge decît la biruință!

Privesc la mine și văd cum temerile mă paralizează, născând nesiguranță, incertitudine, îndoială... Dar apoi ridic ochii către Tine și te rog: „ În dogoarea cercetării Duhului Tău, topește-mi ființa,ca toate cele vechi să se desfacă... și toarnă-ma Doamne în căușul palmei Tale, să mă nasc într-o formă nouă... a Ta... și lipită de Mîinile Tale, să nu mă mai desprind niciodată ci să fiu parte din Tine, acolo unde nu este nici teamă, nici judecată... ci dragoste și puterea de a birui totul !!!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!