noi suntem:


ANONIMUL CAPITALIST
(Bucureșteni din Toate Þările, Piliți-vă!)


La Tormen (pentru că nu întotdeauna vremea ne permite să pozăm în Tristele Figuri ale Argentin-ului celor 30 de halbe) s-au strâns cele-trei-fețe-schimbate-ale-dezabuzării: Vasile Munteanu, Gabriel Tudorie, Marțian Alexandru (cu precizarea că succesiunea respectă cronologia venirii pe lume) dintre care a lipsit nemotivat, printr-o nebuloasă după coada căreia numai un mag inițiat s-ar fi putut ține (ținut la rândul său de iluzia împărtășirii, dar, mai ales, de aceea a împărtășaniei – cu specialitățile casei, evident...) marele GramaYana, considerat singura latură lucidă a unui pătrat derivat regresiv enumerării de mai sus, rătăcitor printre tabelele logice ale Facultății din Cantină.

De aici și proverbul: cine nu are cap să-și cumpere, cine nu are proteză să-și taie unghiile (se vor controla concomitent batista, pieptănul și oglinda; nu se știe de unde apare un devorator de scriitori și e bine a avea ce arunca peste umăr; sub nici o formă nu se va renunța la pila... de unghii).

Scopul întrevederii nu este acela al rebotezării verbal-alcoolice, pardon, pseudonimice (nu din lipsă de cazan, care... trebuie spus... e sublim, dar lipsește cu desăvârșire...), cât acela al subminării ISM-elor (crețe sau mai puțin crețe, mergând până la chelios...) literare și acest lucru în virtutea unor justificări cu pretenție de adevăr:

0. scriitorul AC are un singur scop declarat: anume, să nu permită nici unei cămile (indiferent de numărul cocoașelor din dotare și, în special, de natura dobândirii lor: vânzare-cumpărare, moștenire, donație sau critică de direcție...) să îi petreacă urechile (nici într-un sens, nici în celălalt, adică să nu se lase influențat nici de literatura din est, nici de cea din vest, dar, mai ales, de Literatura la Modă, binecunoscut fiind: „ce e caș ca valul trece”, literatura fiind Mercerie, nu raionul de mare brânză).

Derivații lui 0:

1. nici un AC nu va putea fi confundat nici cu March, celebrul șușoi care premeditează să o kidnăpuiască (alb sau în rimă) pe Who the bleep! Is Alice în România Minunilor de ziua a 3-a, nici cu Dumbo, nu mai puțin celebrul prozator-zburător și nici cu atoateștiutorul critic Batman (sau Batwoman... de la caz la caz...) în lupta cu Joker, acest terorist ce infestează librăriile cu Virusul Cartoforilor Grafomani (VCG).

2. se va permite călătorului ostenit în ale marii literaturi să se odihnească înfipt cu ceea ce are mai de frunte – fruntea – în perna noastră de ace numai dacă face dovada orală sau scrisă că este un bun cunoscător al normelor de protecția muncii în (la alegere): „Acul și Barosul” sau „Inul și Cămeșa”.

3. scriitorul AC nu va scrie decât în stare de inspirație/expirație sau retenție pe una dintre cele două stări (gol: cap/stomac sau plin: cap/stomac).

4. succesul de casă va fi considerat cultură de masă, prim urmare, consum; se va/vor aprecia numai acel/acele text/texte care, în urma lecturării, îl/îi determină pe cel/cei din auditoriu să facă cinste cu încă un rând.

5. în cazul în care cinstea este prea mare, pentru a nu da cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă, lectorul își va exprima starea la botul... țapului (de bere).

6. sătul fiind de lozinca: noi muncim, noi nu gândim (transformată de „lupii tineri” în: noi hăituim, deci nu suntem statui), scriitorul AC se va ghida după antiteza: noi gândim, deci obosim și nu va publica decât târziu, obscur, evitând pe cât posibil aparița în Revistele Joker (exemplu de Revistă Joker: RL – se va citi România Pitorească, în caz contrar, fiind o antinomie) și nu mai mult de o lucrare pe an; orice tendință de suprasolicitare se va considera infestare cu VCG, tăindu-i-se din fașă urechile-march sau urechile-dumbo.

7. un scriitor AC renegat își va redobândi stima celorlalți mebri numai printr-un examen la cultura de masă și la cursul de limbă de lemn, prin exegeza – la alegere – a trei dintre cele mai bune 100 de romane ale secolului xx din literatura universală; în cazul în care între cele enumerate de susținătorul examenului se vor găsi (din nou?!) „Fecioarele despletite” și „Patul lui Procust”, acesta va fi bătut cu pietre (litografice) în speranța că bunul Iisus îl mai poate salva și că numai programatorul DaVinci îi poate decripta codul-mașină și codul de bare.

8. literatura (în speță literatura românească a primului deceniu al anilor 2000), fiind o mercerie, se împarte în Mărunți și Mercenari; primii cad sub incidența paradigmei economice, ultimii sub incidența paradigmei media; diferența este una harpagon-narcisistă: unii își vând imaginea pentru bani, alții își vând banii pentru imagine.

9. scriitorul AC scrie, așadar, pentru gloria și banii lumii de apoi, dar întru îndestulare și Bine Cuvântare muritorilor de rând; evident, încă un rând.

10. în sfârșit, deoarece atât raiul, cât și iadul se consideră a fi structurate pe sistemul subsol, parter + (x) nivele, scriitorul AC va căuta ca, în funcție de calitatea pe care o au cititorii/auditorii cărora li se adresează, să găsească formule de exprimare adecvate nivelului de înțelegere (vilă/confort sporit/confort 3/canal); va promova, prin urmare, o cultură de nivel, iar nu o cultură de masă.

Anonimul Capitalist este un Anonim Pilist, necunoscut, dar uns cu toate alifiile, cuviincios îmbrăcat, dar... bine parfumat, care nu se sfiește să scuipe Asul-de-Pică: Manelescu.