să nu pleci!
lasă-mă
să vin mai aproape!
ia din mine!
auzi cum strigă
tăceri vinovate
iluzia
de-atâta primăvară?
tremur...
te-ascund într-o lume albastră
cu fluturi chemări și flori de câmp
(de nimeni știut),
începi să respiri...
buzele tale se mișcă încet
printre perfuzii...
știu că mă iubești...
ca-'ntr-un copil fără trup
în mine se nasc
uriașe explozii de timp
rostogolind din nou
sfera Luminii...