această încetineală a pământului
se va întoarce printre noi
să ne sfâșie să ne frământe frica
desprinde-mă din pânza rărită
cu fiecare deget al bucuriei să mă pot feri
de toate celelalte sentimente
de toate paparudele ce mi-au înfipt în minte
nostalgia luminii
de vreme ce suntem legați sub bărbia cerșetorului
eliberarea trebuie să cadă întotdeauna în zori
mai mult decât trupul nesfârșitei călătorii
umedă sub semnul ce făgăduiește vremea
se vestește pe dinlăuntru
lanț continuu strâns de celule
vor fi pierit faptele
pe care doar unu umblă cu folos
ascultă vin oameni ce știu să-și crească
peste măsura slăbiciunii
inteligența aspră
după tăcere formele acestea ar putea fi o religie
un vals cântat pentru noi înșine