agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-17 | |
Am întâlnit-o prima oară la poalele unui munte. Parcă m-ar fi căutat dintotdeauna. Nu mi-a spus nimic, doar a venit la mine, și m-a îmbrățișat.
Apoi a plecat. Am încercat să-i mulțumesc, dar nu aveam voce. Am încercat să alerg dupa ea, însă nu mă puteam mișca. Am urmărit-o doar cum a dispărut în zare. Și eu am rămas acolo, nemișcat, la poalele muntelui. Asta e, un copac nu poate face mare lucru… Știu însă că ea, Ploaia, va reveni. A mai făcut-o. * L-am întâlnit prima oară pe malul unui lac. Parcă m-ar fi căutat dintotdeauna. Nu mi-a spus nimic, doar a venit la mine, și m-a îmbrățișat. Apoi a plecat. Am încercat să-i mulțumesc, dar nu aveam voce. Am încercat să alerg dupa el, însă nu mă puteam mișca. L-am urmărit doar cum a dispărut în zare. Și eu am rămas acolo, nemișcată, pe malul lacului. Asta e, o floare nu poate face mare lucru… Știu însă că el, Vântul, va reveni. A mai făcut-o. * Te-am întâlnit prima oară în locul cel mai tainic al sufletului meu. Știam că vei veni. Te așteptam, dintotdeauna. Te simțeam în fiecare picătură de ploaie, în fiecare adiere de vânt. M-ai îmbrățișat. Mi-ai zâmbit. Am încercat să-ți mulțumesc, dar nu aveam voce. Așa că am rămas amândoi, zâmbind, în tăcere. Știu acum că Tu vei reveni. Ai mai făcut-o. Mereu și mereu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate