agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1556 .



Cuvinte ...
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anelae ]

2002-08-26  |     | 



Imi amintesc ca o data, demult, a existat o zi in care cuvantul era tot ceea ce putea fi. Nu mai mult, nu mai putin. Dintr-un singur cuvant, cu un singur cuvant puteam da viata pentru ca atunci sincronizam in absolut cu adevarul, iar adevarul este tangent creatiei.
Totul era atat de simplu si nimeni nu broda in jurul cuvantului , pe atunci nu stiam ca se poate. Ne intelegeam unii pe ceilalti pentru ca nu aveam nevoie de inselaciune. Cu timpul am invatat, so ca un viciu, minciuna s-a alipit existentei noastre, aliata cu egoismul si de atunci totul s-a pierdut.
Trebuie sa invat noul limbaj unde cuvantul si-a pierdut intelesul propriu, unde nimic nu este ceea ce pare. De ce a trebuit sa invatam din nou sa vorbim ? Inainte intelegeam mai mult. Prea mult spatiu si timp imi ocupa acum dezvoltarea noului limbaj. Si pentru ce ? Pentru ca in final sa rezlizez ca nu are nici un sens. Nu vreau sa invat din nou sa vorbesc.
Oare toti am uitat cum era ?
Acum degeaba vorbim, ne-am obisnuit sa nu intelegem si poate doar privirile ne-ar mai salva.
Suntem mai singuri decat la inceput dar este prea tarziu. Toti am adoptat cultura noului cuvant car enu inseamna nimic. Nici noi nu ne mai intelegem, nu mai cunaostem nimic, am ajuns sa ne mintim din obisnuinta nu ne mai putem schimba.
Undeva ascuns zace cuvantul vechi. Poate si el vrea sa minta, sa nu mai fie singur. daca si el se pierde de sine, ce mai ramane? Nu mai ramane nimic ...
Dar si eu mint, de ce m-ati crede ?
nici eu nu mai stiu acel cuvant ...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!