agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-20 | |
H
salonul păstrează tăcerea. noi putem să plângem. putem să credem sau nu să ne izbim de întuneric sau nu. noi putem să fim înalți când lucrurile obișnuite par imposibile. putem să ne pișăm pe viața asta. o și facem la propriu. zilnic. renaștem în fiecare dimineață din cenușa părinților noștri. R am păstrat tăcerea în mod voit. nu voiam ca doctorul să știe ce voce am. pentru că mai am numai vocea. atât. restul e investigat până în pânzele albe. momentul unui răspuns trece pe lângă noi ca o săgeată mică și otrăvită. el îmi spune că trăiesc. seamănă cu un crainic de la tv care anunță o catastrofă și uită să nu zâmbească. trăiesc și păstrez tăcerea ca pe un secret. ultimul meu secret. D tatăl meu e pregătit să mă nască. eu nu. M&C am luat ceața din dimineața aceea și am așezat-o în locul iubitului meu. el a fugit în seva unui copac. făceam dragoste. țin minte numai lucrurile bune. uit tot ce e rău. am uitat că el a murit. am uitat că mama e bolnavă. am uitat că tata a plecat. am uitat că sora mea a pierdut un copil din pântec. nu țin minte nimic ce e rău. Dumnezeu mi-a dat voie să țin minte că trăiesc. oamenii sunt buni. pe cei răi nu-i întâlnesc deloc. și chiar dacă i-aș întâlni i-aș saluta iar ei s-ar face buni imediat. oamenii mă salută și se miră că am înviat. eu eram mort. F nu caut explicații. aș putea să mă mișc. uneori cred cu tărie că pot să fac asta. ceva mă oprește să încerc atunci când sunt singură. trupul meu e împotriva mea. nu caut nicio explicație. doctorii sunt ca niște umbre care au casele și familiile lor. eu le intru în programul de lucru. eu fac parte din orarul lor. puțin și din gândurile unei infirmiere care își face multe cruci când mă vede. nu caut niciun răspuns. întrebările sunt puse în afara mea. sunt puse spre trupul meu ostil din care nu știe nimeni că ies și mă iubesc cu viermii de mătase. mă aștept oricând să mă transform în fluture. mă aștept oricând. nu am nevoie de altă explicație. M nu e nicio boală. am o scară în mine. urc încet. lumea întârzie puțin. soarele îmi apune în gât. îl înghit cu noduri. mama e foarte bătrână. nici măcar iubita mea nu mă mai poate atinge. sângerez. dar sângele meu nu e decât un mesaj foarte intim. ea îl înțelege. după fiecare sărut mor puțin. mama e foarte bătrână și nu știu cum să fac să mă duc s-o aștept. o singură dată să o iau eu în brațe. o singură dată să fiu mai puternic decât ea. și să-i dau voie să plângă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate