agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-28 | |
Te invit în odaia sentimentelor mele...e un loc tainic...simplu mobilat și curat. Intră...nu-ți fie teamă. Așa...simte-te ca acasă la tine...Uite un loc acolo pe canapea...Stai jos. Cum? Þi-e frig? Numai un pic, acolo în colț am strâns toate amintirile triste și toți demonii trecutului. Le voi pune focului și vor face o căldura strașnică în cămin. Bei ceva? O cafea? Un ceai? Ce surpriză...Și mie-mi place cafeaua...Îți place să dansezi? Dansezi? Cred că dacă primii pași de dans vor fi reușiți apoi vom putea dansa o viață întreagă împreună...Uite...am pus melodia sufletului tău...Ascult-o!!! Ne-a vrăjit...ne-a apropiat...ne-a dat aripi să zburăm...să uităm de noi...Ce bine este!!! Mă simt minunat în brațele tale!!! Aș vrea să nu se mai sfârșească aceste clipe...să nu ne întrerupă nimeni!!! E vis...e realitate? Nu vreau să mă trezesc...să dureze o veșnicie...să simțim acordurile melodiei până în adâncul sufletului și să fim legați de unduirile ei...să fim uniți.
Despre mine ce să-ți spun... M-am născut primăvara într-o zi frumoasă de martie...Aș avea multe să-ți spun...Poate voi începe când vom termina dansul...dar nu vreau să se termine...vreau să mă las purtată pe valurile sunetelor până departe...acolo unde mi-este imposibil să ajung...acolo unde nimeni nu poate să ajungă...Unde? Nimeni nu știe...nici eu...nici tu...Ne lăsăm vrăjiți...ne lăsăm în voia sorții...ne lăsăm în mâinile iubirii...în zbuciumul unei iubiri imposibile...în misterul iubirii de nepătruns... Ai plecat...dar te aștept...te aștept la marginea unui vis neînceput...când stelele vin să bea lumina din lună...iar ochii mei luminează verde și trist întunericul...Te aștept...când ceața îmi curge pe tâmple...iar amintirile coboară spre mine cu tristețile toamnelor pierdute în...singurătate...Te aștept...când dorurile se aprind în gândul meu de vis...și...clipa se zbate cu fruntea de mal...Mi-e frig...acum mi-e frig mie??? Mai scot câteva amintiri triste și le arunc în cămin...pentru a ne încălzi inimile...pentru a uita de acele clipe ce mi-au uscat ochii pentru a uita de lacrimile care au curs atâta timp...Te vreau lângă mine...mă simt singură...Te aștept...la hotarul acestei zile fără capăt...să te învelesc cu dragostea mea...Te aștept pe malul celălalt al clipelor...când glasul tău mă va chema...acolo...unde pașii mei nu ajung...niciodată...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate