A fi o floare printre flori...a fi o floare trecătoare...un trandafir.....petale adunate în frumusețea unei dimineți....cu picături de rouă presărate printre fibrele ce alcătuiesc petala....o floare în toată splendoarea ei...
A fi și suflet...și gingășie...și dorință....și pasiune......Da....cel mai important...a fi o floare fără suferință...fără de răni...sau cicatrice...A fi...prin puterea destinului fericită....pe drumul cel ursit...și rece în neființă...A fi acum...și mai târziu...și totdeauna...iar amintire...va fi după pieire...
Știu...un drum lung mai este de parcurs....un drum de speranță...de dorință.....de durere și credință......Dar pe tot parcursul drumului...mă va însoți
călăuza....LUCIDÃ....cea care mă va abate de la drumul pe care am plecat....și mă va duce acolo unde să nu fie suferință...acolo unde să nu creez durere...acolo unde eram la început de drum...singură...cu gândurile ...cu durerile mele....Nu am să mă plâng....știu că așa ar fi trebuit să fie de la început...știu că LUCIDITATEA ar fi trebuit să fie caracteristica primordială în tot parcursul acesta....dar...o străfulgerare m-a îndemnat să mă îndepărtez de la mersul paralel și să mă abat pe la fereastra pe care am găsit-o deschisă în drumul meu...Era deschisă...doar pentru a se privi pe ea....nu și pentru a intra prin ea...în sufletul...în inima unui prieten.....Am spus că am greșit...Am spus că trebuia să privesc înainte....Voi repara greșeala...voi îndrepta răul făcut...și voi continua să scriu...