agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2143 .



Destainuirea
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [secunda ]

2002-10-25  |     | 



Nu am crezut ca voi putea iubi Toamna…Aceasta doamna mereu sovaitoare, mereu indoielnica si plina de cantec ce-si schimba acordurile dupa placerea norilor…
Ieri, de exemplu, am cautat rasaritul si am trait mirarea sa-l gasesc ciufulit de bruma, somnoros de atata ceata si de prea mult fum rasuflat de campuri…
Azi insa, am deschis fereastra, spre a saruta racoarea diminetii si am simtit fiorul duios al ei…M-a imbratisat cu toate cuvintele ce nu le stiam decat din vechile carti ale bunicii, m-a mangaiat cu dulce blandete pieptanandu-mi parul in codite … Am stat cu ea ascultandu-o cum mi se destanuia,parca cerundu-si iertare…
Oamenii nu inteleg durerea mea, cand vantul imi alunga frunza dincolo de pamant, in adancurile albastre ale marii; eu am nevoie de spuma cerului, sa imi clatesc mainile ,sa imi pot culege visele dintre gandurile tinerilor; iubesc si eu, stii?!si noi, anotimpurile avem dorinte,chiar daca nu ne strigam dorul spre haul eternitatii..Cand vin la voi, imi aplec pasul in pamantul cald, si pamantul imi saruta degetele cu fiecare radacina,ma culc pe bratele padurii iar padurea ma leagana in doina de catanie si-n doina de jale; adorm cu buza lipita de obrazul raului, raul care imi sopteste splendoarea ce a intalnit-o de-a lungul tarii…
M-a indragostesc de tacerea bancii, de zambetul jovial al pietrelor, de chiar trotuarul acesta, ce se contopeste in clepsidra Marelui Vrajitor…
Sa nu ma urasti si tu cand,fara de cuget, ma rup in albe fulgere si ma scufund in betia strugurilor…Se-ntampla atunci sa nu mai am puterea de a pasi printre cruci, printre neputintele fluturilor si sa trec peste limitele privirii…
Incearca sa ma vezi cu ochii inchisi, cu narile respirand aroma placintei de gutui, sa ma cunosti din versul poetilor si din unduirea secundei intre filele de calendar…
Nu credeam sa ajung sa iubesc Toamna… Eu m-am nascut in septembrie.
Si ma tot nasc, numai in septembrie…
Sa nu ma urati.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!