Raman in continuare, dupa atat timp, fascinat si fara replica, atunci cand literele negre pateaza ecranul mut de sticla calda dar, anorganica, din fata mea. Miracolul electric este cu atat mai mult de neinteles cu cat dogoarea sa parca vrea sa devina un surogat a ceea ce nu mai pot avea… linistea insorita a palmelor tale… soapta fierbinte a pasiunii rostita de buzele tale ajunse la incandescenta dorintei…
Raman in continuare fascinat de inutilitatea efortului sau, dar si de al meu, cu atat mai mult cu cat memoria-i calda nu poate forta trecutul sa viseze un viitor.