,,doar unuia ca tine,,
doar unuia ca tine ii pot scrie acum cand incerc sa mi te scot din inima, acum cand deabia ai plecat si caruia nu as fi vrut sa-i dau drumul, doar numai unuia ca tine. Stiu, poate ai sa te intrebi de ce ti-am scris asa repede, cand aseara iti spusesem pentru intaia oara ca te iubesc
......si apoi tot eu ti-am spus ca vreau sa te uit, vreau sa ajung sa mi te scot din inima. Dar, dar numai tie as putea sa scriu imediat, doar, pentru simplu fapt ca deja mi s-a facut dor. Nu vreau sa razi, stiu e prea devreme, dar aceste momente in care ai stat cu mine nu mi-au ajuns.
Stiu si asta, eu am fost aceea care ti-am cerut sa ma ajuti in aceasta hotarare, eu am fost cea care am spus fara mesaje, fara scrisori, fara nici un fel de legatura, dar, iarta-ma, mi-am permis numai azi, inca sa te mai consider al meu pentru acest putin timp. Chiar acum m-ai sunat, mai are rost sa-ti spun ca asteptam acest telefon? Deja cred ca ti-ai dat seama din convorbire. Cand realizez ca poate, sau cel putin in momentul de fata, ca aceasta s-ar putea sa fie ultima scrisoare pe care eu ti-o trimit, ma sperii..... mai sunt atatea pe care nu am avut timp sa ti le spun....
cum voi trai de maine fara aceasta iubire, fara cuvintele tale de iubire, fara tine? cum iubire?
...cat de mult te iubesc? ma intreb, pentru ca stiu ca din acest motiv acum te indepartez, poate daca nu ajungeam sa te iubesc acceptam aceasta relatie care o avusesem pana nu demult. Poate daca nu te iubeam treceam mai usor peste aceste mici lucruri, dar care acum isca in mine urme de gelozie.
...stii, ma gandeam, ca acum esti in drum spre casa ta, si realizez ca odata cu trecerea minutelor te indepartezi si mai mult de mine.
Sa-ti spun ca nu as vrea, ci din contra mi-as dori sa ma tii ca inainte in brate, sa te simt cat mai aproape de mine? Dar acum stiu unde esti. Degeaba te vreau si acum si mai tarziu langa mine, pentru ca oricat te-as cauta si te-as striga, esti, si vei fi departe.
Nu-mi raman decat amintirile si inca proaspetele atingeri pe care le mai simt.
amintiri....sa-ti spun cat de mult asteptam sa vii, ca ma uitam mereu la ceas sa vad cat mai am de asteptat, si apoi cum te cautam cu privirea atunci cand stiam ca esti langa mine, si zambetul imi aparea pe buze imediat ce ma priveai cu un suras?
Aseara te priveam, indelung, ca sa-mi intiparesc in minte chipul tau si zambetul si mai ales privirea aceea de care eu am fost furata. Te priveam in noapte, intrebandu-ma mereu cum ar fi sarutarea ta, dorindu-mi mereu ca buzele tale sa ma atinga chiar si pentru o secunda. Ma uitam in taina si ma durea sentimentul ca intr-un viitor foarte recent nu te voi putea avea atat de aproape pe cat imi doream si pe cat te aveam acum. Imi era teama ca nu ai sa intelegi acum in ultimul moment ce ai insemnat pentru mine, imi era teama ca mai tarziu ai sa uiti aceasta atingere a buzelor mele si totul, mai tarziu, va fi dat uitarii. De aceea iti sorbeam fiecare atingere si sarut, pentru ca doresc sa-l pastrez, pentru atunci cand nu va mai fi
...oare ai sa realizezi mai tarziu cat de mult te iubesc.
...de aceea iubire, doar numai unuia ca tine ii pot spune acestea, si de aceea sper sa ma intelegi. Si, de acum, nu-mi ramane decat sa te visez atunci cand mi se face dor.
chiar daca nu crezi, aceeasi pentru tine mereu.