Afară plouă și picăturile ploii îmi ating usor geamul. Peste tot este liniste. Sunetul mării... se aude încet cum micile valuri ajung la tărm de parcă s-ar fi săturat de depărtare și vor să ajungă la mal. Eu sunt lângă ele și le privesc iar ele imi fură gândurile departe. Aș vrea să le opresc dar nu pot. Îmi aduc aminte de acea zi în care ne-am cunoscut de vraja mării care ne-a unit și care în final tot ea ne-a despărtit. Natura se manifestă la fel ca și acum sau poate chiar mai rau arătându-i omului că este mai puternică. Eu mă plimbam singură simtind cum mă contopesc cu natura, tu admirai marea învolburată. Iubirea pentru natură ne-a unit și mai târziu s-a transformat în pasiune fulgerătoare intre noi doi. Dar... dar totul s-a terminat când... când marea s-a hotarat că e mai bine să fii cu ea și... te-a luat. Acum privind-o pe ea te privesc pe tine și mă pregătesc să vin la tine.