Þie îți doresc o viață ca o primavară veșnic însorită și plină de floare garanție a rodniciei, îndestulată de mulțumiri și parfumată cu iubire.
Ce mai faci tu mică pitită în găoace de agat? S-au topit ghețurile, au plecat nămeții dar ai păstrat singurătatea temutei pretutindeni, căutarea chemată și visul unei vieți de dor. Ce mai e cu tine? De cât timp mai ai nevoie să găsești curajul liniștii pierdute?
Cu drag,
Ghiocel