Pe cat de familiara-mi este dragostea,
Pe-atat de necunoscute implinirile sale...

Se zice ca un om este mort atunci
Cand nu mai stie sa iubeasca,
Insa cum sa nu fi decedat,
Cand dragostea l-a ridicat de-atatea ori
Si tot de-atatea ori,
L-a lasat sa cada in prapastia tristetii,
Izbindu-i oasele de crestele amaraciunii
Si ale regretelor?

Cat sa mai indure bietul suferind
Pana sa-si verse duhul
In Styxul infernului glaciar
Si pustiu....
Fiind intampinat de o inscriptie:
"Bun venit in Agonie!
Lasati orice speranta la poarta..."