Sau ce pot aduna între litere fade sub semnul dăruirii… sau ce pot scheletiza între sunete uscate pe hârtie, sub semnul mut al admirației…nu pot să-mi închipui că tot ceea ce însemna trecut acum are un viitor… și în ce circumstanțe…te întreb cu cuvinte neînchipuite dacă îți mai auzi pașii cum calcă prezent a dragoste…nu mi-am imaginat vreodată că există dincolo de viitor atâta pasiune, dorință de trecut, sau încrâncenare pentru secundele mumificate într-un mâine uitat…mă întreb dacă ți-ai dorit așa ceva…dacă te-ai imaginat atât de aproape de noi, de ei, de ceilalți…
Dincolo de clipe, solidificate în trecut, nu pot spune altceva decât MULÞUMESC.