Drumuri care duc nicăieri... drumuri bătute de aripile viselor mele... candva, erai tu asteptarea, orizontul la care ajungeam dintr-o falfaire de aripă... sunt cateva secole de atunci, cateva iubiri spulberate, cateva dezamagiri resemnate, cateva anotimpuri fără nume.. frunze de piatră, lacrimi de plumb...
Zadarnic, stă iubirea si se uită tamp la mine, n-o mai cred in stare sa aducă primăvara, zadarnic imi scoate sufletul pasăre si mi-l trimite lumină la drum... fără tarmul care mi-erai, rătăcirile mă pustieesc.
Nu mai stiu să mă mint... stiu doar că nu mă mai iubesti si că nu mă vei mai iubi niciodată...aici pe acest pamănt unde n-am apucat sa invăt a merge, inutile aripi pentru o dragoste atat de mare...