nature calls. pun cartea deoparte, opresc casetofonul [de ce sa urle andy ghost fara timpanele mele flamande?], imi bag picioarele in papuci, deschid usa... mai departe va inchipuiti si voi cum fu treaba. mare. mare [adica multa]... si cu arome ce atrag doar mustele [si niste perversi fetisisti, le-am uitat denumirea acum, oricum nu e cazul sa ma strofoc sa o caut, n-au nici un rol in acest roman].

in fine, fluxul se domoleste spre a se potoli in scurt timp, hartie, drepti, chiloti si pantaloni in miscare ascendenta, apuc manerul... si suna a metal lovind fonta. "try again!" imi zic, ori poate doar gandesc, sau nici macar si doar execut. din nou clinchetul sinistru polueaza fonic mica incapere, sunt acasa, daca se intreaba careva unde mi se-ntampla tragedia. as spune ceva cu o voce a la andy, dar mama e-n bucatarie si ar auzi. si ea stie ca al ei copil nu spune cuvinte care nu se pot rosti la stirile de seara.

robinetul imi expune aceeasi sinistra realitate. amintiri... camin... dar acolo apa rece curgea oricand. tabara de la mare... stateai turceste, dar macar era marea. porumbul bunicilor cu binecunoscutul si nesecatul sant de langa. dar acum ce ma fac?

pe vremea ai'lalta aveam mereu vana plina, ca programul tinea doar vreo 6 ore, dar acum nu mai e cazul, curge 24 din 24. teoretic! totusi, ce sa fac? ca orice copil neajutorat o strig pe mama. zice ca uneori se mai intampla, avea ea un flacon de apa pentru eventuale probleme, dar dimineata a udat florile cu el si nu l-a mai umplut. nici pana acum nu le prea udam eu cand eram rugat, dar de-acum e clar.

eventual le scot pe balcon daca lipseste mama mai multe zile. daca au noroc cu vreo ploaie, treaba lor. pana la urma sacrific o sticla de apa minerala si zeama de pe castravetii murati pentru trimiterea rezultatului pe canal. [nu e nimic sportiv aici, desi suna!]. pot sa ma declar acum "clean", nu pestele, ci faza negrilor de prin filme dupa ce-si varsa prafurile pe calea mai sus pomenita la aparitia politiei. si pot canta "i'm easy like a sunday morning", ca asa e.

p.s. bineinteles ca-n ziarul local nu scria nimic de vreo intrerupere, iar in zilele urmatoare nici un comunicat de la regia de apa. seceta nu prea e de vina pentru ca la noi apa vine de la mare adancime. daca refuz sa platesc factura vin baietii si ne taie apa de tot, iar argumentele mele genereaza cel mult ranjete. sau cum le se spune momentelor de veselie reliefate pe mutrele ascultatorilor de manele, care probabil ca folosesc ziare in momentele post-defecationale si nu se mai obosesc sa aiba nevoie de apa, deci n-au cum sa-mi inteleaga doleanta.

p.s.2 daca ma gandesc mai bine presedintele nostru e pasionat si legat de apa. dom' zambarescu, daca cititi randurile astea va rog sa luati masurile de rigoare!